1.17.2017

Marţea vaselor

Petrecerea în Banat ţinea de obşte trei zile, dar nu aşa în joacă ci cu osârdie şi seriozitate.
Era o vorbă: "beţi şi mâncaţi, să nu îmi lăsaţi răul în casă".
Iar noi nemernici şi hulpavi rădeam tot, secam tot şi ne înfundam burdihanele, de parcă ar fi venit sfârşitul lunii.
Şi după ce luni pe înserate- lea plecam noi mosafirii pe la casele noastre, pe trei- cinci cărări, rămâneau gazdele să îşi tragă sufletele, să mai rânduie în urma noastră, apoi cădeau răstignite la odihnă, somn greu fără vise.
Iar marţea era ziua de dârjală, adică toate vasele de trebuinţă petrecerii, trebuiau şpurluite, adecă frecate cu leşie, spălate, limpezite şi puse în rând la locul lor, pentru următoarea petrecere, fie că era nuntă, botez, zi de naştere, onomastică, crăciun, paşte, rugă, negeie ori ceva orice- altceva.
Şi primea ziua aceasta numele de marţea vaselor.
Număra gospodina- şefă blidele sparte ori ciobite pe la margini, tacâmurile furate ori pierdute, hotăra ce se aruncă, ce mai trebuie cumpărat, iar mai apoi îşi sufulca mânecile şi se apuca de corvoadă.
Ehehe!!! ce vremuri, belşugul era ceva firesc, nu exista casă de Bănăţan sărăntoacă, până şi marţea vaselor se încheia cu un chef de bucurie, că a izbândit petrecerea şi că toată lumea a plecat îndestulată şi mulţumită.
Deci se scoteau tacâmuri de zi cu zi, păhăruţe mici, o bocală de sticlă şi iute- iute se încropea o cină uşoară stropită cu udătură puţină, ca să poată oamenii osteniţi să viseze între dune după marţea vaselor.
Iară din copilărie îmi aduc aminte de cum încheiam noi marţea vaselor cinând pită friptă cu ou şi salată din murături ori legume oţetite.
Baţi câteva ouă într-un blid, adaugi piper, brânză rasă, boia, alegi felii de pâine rămase de la chef, mai uscate ele şi cronţănitoare, le treci prin lapte, le înmoi în oul bătut şi le frigi iute în untură fierbinte din cantă, numai cât să prindă rumeneală.
Şi peste ele ungi firişoare de hrean din borcan, ori mujdei de usturoi, mai pui alături o trochiţă cu murături , o răchie înainte şi un vin dulcişor după şi gata.
Ufff! s-a dus şi marţea spălată a vaselor.

1.15.2017

Duminica îmbumbată

Are bumbi duminica asta, se descheie şi îşi arată tot pârgul ei.
Pe plită fierb molcom nişte sarmale amărăştene cu mult orez şi puţină carne, nu fiindcă am avea buget de criză ci deoarece pentru că şi fiindcă a fost placul inimii mele, mai o căldăruşă cu toartă încropită cu ciorbă de peşte (numai şalău şi somn) Nemţoaica de nevastă- mea trudeşte să închipuie chiftele şi minciunele privegheată de bandita de mâţă (o cheamă Ţutu are şapte luni şi coada bârzoi) iar eu, în peştera duminicii cu bumbi, trag line şi închipui slovele astea ca să îmi fie tihnă şi uşor.
A trecut 2016 ca un vânt şi mi-a adus fire cărunte încă pe la tâmple, când privesc în oglindă văd acolo o încropeală de moş care îmi pare cunoscut şi nu îl dau afară din casă, îl las să vieţuiască dimpreună cu mine, că doar avem destul loc amândoi.
Şi am reuşit anul acesta să îmi construiesc ceea ce sufletul meu dorea şi anume am realizat, pus pe picioare şi descuiat spre lume 
ASOCIAŢIA CULTURALĂ UICA MIHAI- TRADIŢII BĂNĂŢENE.
Ea porneşte în lume uşor şi sprinten, după ce a  zăcut amar de vreme numai în sufletul meu tânjitor, în sertarele avocaţilor şi în dosarele administrative spre aprobare, având planuri şi proiecte îndestulătoare.
Înzestrată de la început cu un buget generos Asociaţia are trecute în patrimoniul ei, drepturile de autor pentru şapte cărţi de bucate din trecut şi pentru toate cele care vor mai veni.
Mai are Asociaţia, patrimoniu fizic de scule de bucătărie pentru târguri şi evenimente, cu care poate hrăni o mie de persoane pe zi fără probleme, numai bucate neaoşe, cu gust de rai şi curăţenie arhaică în gust.
Iar anul acesta îmi propun să pun bumbi noi activităţii şi iată ce vom face:
- Continuăm colecţia Gurmandino, cărţi de bucate pitoreşti, cel puţin 4 titluri
- Înfiinţăm colecţia Graiul Dulce Bătrânesc cu cel puţin 3 titluri
- Organizăm cursuri de bucătărie tradiţională pentru amatori, cursuri de igienă alimentară şi de sănătate
- Organizăm un mare Festival Street Food în Timişoara, numai cu mâncăruri adevărate, nu din cele ce se vând acum la festivaluri, târguri şi rugi.
- În 21 Iulie vom sărbători în colaborare cu tot ce înseamnă suflet iubitor, Ziua Bănăţenilor de Pretutindeni şi vom decerna 10 titluri de BĂNĂŢAN DE FALĂ.
Iaca- tă că am desceiat câţiva dintre bumbii anului care a început şi să îmi ţineţi pumnii să fie un an bun, plin şi cu cât mai mulţi bumbi !!!

1.14.2017

Troaca de tăieţei

Uneori ţi se lungeşte gâtul de foame şi nu ştii pe ce să pui mâna, cu ce să îţi umple blidul cât mai repede ca să îl ostoieşti pe diavolul din stomac.
Simţi că ameţeşti şi lumea se înclină ca şi cum ar fi dezrădăcinată brusc.
Hai, să nu spuneţi că nu vi se întâmplă niciodată astfel de question, că Uica Mihai băsneşte şi inventează.
Uite ieri, parexamplu, aşa a năboit peste mine foamea asta specială, iar deoarece fiindcă pentru că sufla vântul prin frigidere şi cămară, m-am apucat de mi-am încropit o ceva oarece de prin lăzile cu rădăcinuase şi raftul cu rezerve de "război", Am găsit şi trei felii mari şi late de şuncă presată rămasă de la langoşii Nemţoaicei şi în doişpe minute pe ceas, mi-am încropit o cină de boier, ceva între salată şi garnitură, dar consistentă şi cu saţ.
Aşa că vă învăţ şi pe voi cum să rânduiţi în caz de primejdie o încropeală de tăieţei ca să vă ungă sufletul.
- Pune două mâini de paste, nu contează ce fel, într-o tigaie şi toarnă apă fierbinte peste ele cât să le acopere de un deget.
- Pune tigaia pe foc şi las- o şapte minute să fiarbă la foc potrivit.
- Dă-i pe răzătoare între timp (eu am una şmecheră care taie bastonaşe fine) un morcov, o rădăcină de pătrunjel, puţină ţelină .
- Mai adaugă şi un mezel tăiat fin, făşiuţe străvezii.
- Stropeşte ingredientele astea cu ulei de măsline, puţin oţet balsamic (doar un strop) zeama de la o jumătate de lămâie, sare, piper, un strop de oregano şi un căţel de usturoi dat pe răzătoarea fină.
- Între timp au fiert pastele din tigaie, acoperă-le cu un capac, opreşte focul şi mai lasă - le să se umfle timp de trei minute.
- Când încep pastele să se umfle decent şi absorb aproape tot restul de apă din tigaie, aruncă peste ele un cubuleţ de unt, amestecă bine să- l topeşti şi nu mai trebuie decât să combini pastele cu restul de compoziţie.
- Tot talmeş- balmeşu ăsta fierbinte începe să dea damf de răscoală culinară, mai stropeşte deasupra cu niscaiva piper şi oregano, ia o furculiţă, pită proaspătă, un pahar de vin şi fă-ţi burta tobă.
Na, ai scăpat de foamea aia ca un junghi !!!

1.10.2017

Cina tăietorului de lemne

O zi cârlionţată şi cu urdori de ger la ochi, toată după- amiaza am crepat cu toporul lemne pentru nesătula de sobă din dormitor şi acum ostenit, îmi trag sufletul dimpreună cu un păhăruţ de coniac de casă, mai bun decât laptele mumii ori nectarul păgân al zeilor din Olimp.
Iare în timp ce mă jucam eu de-a securea în obor, s-a gătit singură şi cina, una obosită şi schimnică fiindcă am lăsat-o ne-privegheată şi ne-descântată.
Ce vedeţi voi acolo sunt felii de spată de porc răsucite artistic cu miez de Paprika şi afumătură, dar taina cinei mele de astăzi e ceapa de garnitură. Am ales patru cepşoare cât cugla de biliard, le-am feliat le-am pudrat cu sare, piper şi niţel zahăr, am mai stors zeamă de lămâie şi le-am lăsat să se caramelizeze în grăsimea scursă din porcăriile de cărnuri. Aşa de bună la gust e ceapa asta mai ales cu o lipie nedospită, coaptă în tigaie la focul lemnelor crepate de mine cu sudoare şi învârtecuş, încât am să o înfulec singur pe toată lăsând-o pe Nemţoaica cu ochii în soare.
Să o prind numai că ar comenta ceva că atât îi trebuie !!!

1.06.2017

Fruştiuc de paore

Aproape degerată în butoi, varza stă în saramură ca un prunc în pântecul mamei. Îmi aleg sfios o căpăţână mică, aşa cât să fie de pofta hulpavă a acestei dimneţi de Bobotează şi deja salivez gândindu-mă cum va sta ea tăiată fir-de- păr în blid, stropită cu ulei de susan, seminţe de chimion încinse în tigăiţă apoi strivite cu sucitorul de tăiţei pe planşetă, aromată doar cu puţină boia de cea bună de la ungurii din pusta Aradului, ca să fie însoţitoare fruştiucului de paure pe care am să îl iau.
Mai întâi mă întremez cu un coniac de casă, mai fin şi mai bun decât cel ma Curvoiser dintre brandiurile cu etichetă de aur, apoi tai dintr-o halcă de slănină afumată lată cât palma, două ştraifuri aş grosuţe ca să nu mă creadă lumea zgârcit. Iar slănina asta o frig la foc iute, atât de iute îmcât să se rumenească fuguţa- fuguţa, fără să piardă untură în tigaie şi pun feliile la odihnă pe un blid larg. Fiindcă mai am de stâmpărat în tigaie rondele de cârnat afumat, zaruri de costiţă crudă şi o bucată zdravănă de carne friptă scoasă din untură, care numai să fie dezmorţită are trebuinţă.
Şi aşez cărnurile pe blidul cu pricină, varza acră lângă ele iar din credenţul bunicii scot mămăliga - mă rog, coleaşa fie vorba- rămasă de aseară de la cină, când am zdrumicat-o cu unt, brânză de burduf şi ouă moi fierte în apă.
Mă aşez la masă ca belferul, gândind de bine întregii lumi şi bogatului şi săracului şi prietenilor şi duşmanilor (cam puţini am din ăştia) şi corăbierilor de pe mări şi însinguraţilor din pădurile munţilor, dar mai ales celor care se numesc aşa cum mă numesc şi eu Ioan după numele Botezătorului care în pustiu se hrănea în ceea vreme, cu lăcuste şi miere.
Să aveţi tihnă, belşug şi sănătate !

1.02.2017

Revelion reciclat

Numai mâine nu- i poimâine şi îmi bate la uşă Sfântul Ion, patronul meu de nume. Fac un praznic mic şi las uşa deschisă prietenilor, că de Bobotează cum se ţine gerul cel aspru la popreală ?
Cu mâncare unsă, beutură aspră şi prieteni de suflet.
Altfel te ia în braţa Gripa şi dă cu tine de vatră de nu te vezi.
Şi fiindcă am gătit nemerniceşte de Anul Nou şi mi-au rămas bucate multe prin frigidere, le-am reciclat într-o bunătate pe care de câte ori am prilejul şi o mănânc hulpav că aşa e gustul ei de parcă îmbucând urci o scară la cer. Şi trebuie să vă învăţ şi pe voi musai cum să reciclaţi, că nu doar moda reciclatului ar fi pricină ci joaca de-a bucătăreala după atâta chef şi dezmăţ cu beuturi mâncăruri şi veselie. Şi poate aveţi şi voi mosafiri de Sânt Ion.
Nu are nume această mâncare, este adaptată după un mezelic americănesc din vremea războiului şi poate găsiţi voi o potrivire bălmăjită de denumire, ca să ştim ce punem pe masă carevasăzică.
Fără nume
Aşadar am adunat de prin cele tingiri, platouri şi tăvi:
- o felie zdravănă de friptură din pulpă de porc cu crustă
- o aripă de curcan cu gelatină albă pe ea
- bucăţi din rulada de porc friptă la cuptor
- câteva felii de ceafă de pe grătar
- un piept de pui feliat şi fript cu usturoi
- câteva jumătăţi de ouă fierte din care am alungat umplutura de ficat de pasăre şi maioneza
- felii de gogoşar din oţet, măsline dezosate de pe ornamentul salatei de vinete
Şi toate cărnurile le-am dat prin maşina de carne, curăţând- le de zgârciuri, oase şi pieliţe apoi le-am pus de-a valma într-un castron pântecos, adăugând cubuleţe mrunte şi ostenite sub cuţit de ouă, măsline şi gogoşar. Am adăugat 3 ouă crude, o lingură de amidon de porumb care leagă foarte bine, o lingură rasă de zahăr, o linguriţă de sare şi una de piper, o ciupitură de boia dulce, un pahar de apă minerală şi am frământat maiaua asta un sfert de ceas până s-a legat şi s-a făcut pastă.
Am luat o tavă înaltă de cozonac şi am îndesat aluatul în ea până în buză, am învelit tava cu trei straturi de folie de aluminiu şi am băgat-o un ceas în cuptorul setat la 170 de grade.
Şi când am scos-o de acolo fierbinte, am pus deasupra drept greutate o soră identică a tăvii umplută cu apă. Astfel friptura s-a aşezat în zeama gelatinoasă şi în grăsimea izvorâtă din ea şi nu a fost nevoie decât să o las afară în ger patru ceasuri.
Apa din tava de deasupra a îngheţat iar jos în tavă am găsit budinca asta plină de saft şi o gelatină translucidă care are un gust ce numai el bate orice altă gustare simandicoasă din lumea asta.
Şi uite feliile să le îmbuci cu ceva murături lângă şi să bei vin sec, Doamne- doamne...
Ia încercaţi !

12.29.2016

Masa de Revelion

Nu e masa mea de Revelion, am împrumutat fotografia de la un prieten, dar în linii mari se cam regăsesc trufandalele nopţii în ea, mai puţin şemineul că nu am şi ciorapii care sunt rupţi în călcâi.
Nemţoaica de nevastă- mea s-a băgat deja în priză deşi mai este hăt până la Revelion, dar ştiţi cum sunt femeile, nu pun geană pe geană.
Eu mai liniştit şi mai cu capul pe umeri, încă stau să mă joc de-a postările fiindcă oricum ştiu cam ce se întâmplă.
Nu facem chef, nu avem musafiri, nu mergem în vizită. Stăm acasă ca moişcodăii şi nici nu întindem masa ca în alţi ani. Fiecare o să îşi ia după pofta inimii din cămară şi frigider aşa pe sponci şi pe alese. O să cam stau să îmi arănesc sufletul la televizor, am să ascult muzică pe iutub şi ciugulit de colo, ciugulit de colo.
Dar hai să vă înşir cam ce pregătim de Anul Nou.
Aperitive: sângerete, caltaboş, cârnaţi albi, tobă, piftie, ouă umplute cu anşoa, salată de vinete, salată de bureţi galbeni, ridiche neagră cu sare şi piper, ţelină rasă cu nuci şi ulei de susan dreasă cu lămâie şi rodie.
Zemuri: ciorbă de burtă, krautsuppe cu carne de curcan, de porc şi afumături la greu
De-ale cratiţei: numai sarmale rămase de la crăciun, congelate şi reînoite cu zeamă de varză şi niţel bulion special combinat din roşii, ardei kapia şi gogoşari
Fripturisionuri: schweinebraten, adică o ceafă întreagă unsă cu ulei amestecat cu sare, piper şi chimion tras la tigăiţă, coaptă în cuptor 4 ceasuri. Cotlet de porc pe grill. Cârnaţi de porc la tigaie. Şi o specialitate americănească numită SPAM - https://www.youtube.com/watch?v=FOvAMWupNcs - care îmi place la nebunie.
Murături: varză acră, castraveţi marinaţi, ardei, gogonele, conopidă de la putină, bureţi acri cu ceapă
Sosuri: sos brun, sos de hrean, sos de usturoi cu niţică şampanie, un ketchup barbar de provenienţă dubioasă (adică primit din America)
Garnituri: să o credeţi voi că mai garnisim cu ceva...
Prăjituri: reglete cu nucă (aluat sec, nucă glazurată) ecleruri, cozonac de sărăcie cu rahat. Poate şi un tortuleţ de bezea cu frişcă. Şi fructe cât încape.
Toate astea înghesuite o să ajungă pradă stomacului, deşi nu prea cred că ne vom omorâ cu mâncatul , am experienţa Crăciunului în urma căruia a rămas atâta mâncare cât pentru o armată de flămânzi.
Dar uite, aşa e Bănăţanul, dacă nu face risipă nu se simte sănătos.
Cică "să fie masa plină cu de toate" şi după aia mai vedem noi.
E prima dată în viaţa mea când mă dezic de astă filozofie.
Dar te pui cu Nemţoaica?

12.27.2016

Fasole năpăstuită

Năpăstuită în frigider, mi-a rămas o oală de fasole din Postul Crăciunului fiindcă, păgân şi prea- păcătos, m-am dedat la cele cărnuri şi bunătăţi cu maioneză şi smântână grasă nemaiţinând seama de pravile şi opreliştea bisericească.
Şi azi dimineaţă, căutând ceva de fruştiuc în frigider, am dat de împricinata oală, tristă şi cu pojghiţă deasupra,  Şi cum respectul meu faţă de fasole este mai mult decât nemărginit, am scos oala dintre sângereţi, caltaboşi şi cârnaţii de pecie şi am purces la a o preface într-o cremă de însoţit fripturile în aceste amiezi îngheţate care va să urmeze. Şi dacă vreodată vi se întâmplă la fel, am să vă învăţ să faceţi ca mine.

Pastă de fasole făcăluită

Fasolea care iniţial a fost o iahnie de post cu păstârnac, morcov pătrunjel şi ardei mult, a trecut în strecurătoare prin jet de apă călduţă ca să lepede sosul ei şi să îmi rămână numai boabele întregi şi terciul lor, plus legumele însoţitoare.
Şi am pus ce am strecurat într-o oală încăpătoare şi înaltă, ca să nu îmi sară stropi pe fainaţă şi am adăugat jumătate de pachet de unt (la cam un chil de fasole fiartă) cinci linguri de ketchup de bună calitate, un decilitru de ulei de măsline, un praf de praf de ardei iute de mine pisat şi dat prin sita de mătase, o linguriţă de muştar cu hrean din acela de pus pe rană, adică de la mama lui din Polonia, mai un strop de piper, un strop de mărar uscat şi am muncit oala cu blenderul vertical până s-a făcut fasolea mea o pastă fină ca o coapsă de fecioară şi mătăsoasă precum... precum... ce mai, mătasea.
După ce am gustat- o mi-a venit aşa din cerul gurii sugestia că merge foarte bine  pasta asta de fasole întinsă pe pâine iar deasupra să înşir feliuţe de costiţă afumată friptă păgân la tigaie şi rondele subţirele de castravete marinat.
Şi vă jur că între mesele de sărbători e cea mai bună gustare despre care se poate spune ceva.
Nici nu încăpea îndoială, că doar fasolea e regină şi împărătiţă şi zână, toate dimpreună şi laolaltă. 

12.26.2016

Supa de cârnaţi

Fac nemţii din Bayern un fel de cârnaţi- îndopaţi- coconaţi, graşi de carne şi îmbrobodiţi cu mirodenii verzi adică cimbru, măghiran şi busuioc, de te urci pe pereţi de pofta lor.
La Nurenberg, unde am tropotit doi ani lângă plita lui Michael Zwingel, bucătar ostenit de muncă, era felul principal de mâncare, căutat şi răs- căutat de toată lumea. 
De acolo am furat reţeta şi am dus-o cu mine, că doar bunătăţile nu trebuie ţinute la secret ci împărtăşite după placul Bunului Dumnezeu.
Şi aşa am ajuns să îmi fabric eu în prag de iarnă reţeta acestor cârnăţei pe care îi ţin la mare cinste şi din zgârcenia pofticiosului, nu îi împart cu nimeni (decât cu Nemţoaica de nevastă- mea că n-am încotro şi cu prietenii care dau buzna peste mine şi mă prind în fapt, cu oala pe foc).
Reţeta bosumflaţilor de cârnaţi o găsiţi aici: 
Dar eu am să vă învăţ acum altă- ceva şi anume o supă bavareză de mahmureală bună în a doua zi de Crăciun, ca să fiţi noi şi ţanţoşi la început de zi:

Supă de cârnaţi

Pune să fiarbă un litru de apă dimpreună cu jumătate de litru de oţet de mere, o linguriţă vârfuită de boabe de piper, una de boabe de muştar, câteva bobiţe de ienibahar, două foi de dafin, trei cuişoare, un sfârc de scorţişoară uscată, trei linguri de zahăr brun şi o linguriţă rasă de sare.
Şi pune să clocotească zece minute în zeama asta trei cepe mari tăiate rondele, iar după minuţelele astea de clocot la foc iute, redu focul abia să susure zeama şi pune la fiert pentru un sfert de ceas şase din acei cârnaţi pregătiţi. Dacă nu ai unii traşi după reţeta bavareză, merg şi patricienii noştri de pe Dâmboviţa, ori cârnatul proaspăt fără fandoseli.
Cam jumătate de ceas să fiarbă cârnăţăreasca zamă şi poţi să o scoţi în blid adânc, mai întâi doi cârnaţi, fire de ceapă moale deasupra şi la urmă un polonic de zeamă.
La mama ei, zama asta se înfulecă numai cu pită neagră şi cu vin sec de Rin, dar eu am prefăcut-o mai balcanică şi am aşezat lângă blid mămăligă fierbinte şi vin roşu fiert şi îndulcit.
Şi ştiţi că merge ?

12.25.2016

Tafelşpiţ

Pe numel său adevărat "Weiner Tafelspitze", acest fel de mâncare simpluţ şi onest a rămas una dintre marile mele iubiri culinăreşti, alături de supa de cârnaţi proaspeţi şi cartofii daţi prin pesmet.
Molipsit din Germania de mâncarea asta, am ajuns ca în România să o consider delicatesă, fiindcă atât de rar pot pune mâna pe o bucată de carne din aceasta, adică muşchiul din grătarul coastelor de la o vacă serioasă, adică junghiată la vârsta de cinci -şase ani.
Nu mai zic nimic despre preţul cărnii aiestea, fiindcă ... dar şi când o nimeresc în galantar la Piaţa Badea Cârţan, nu mai mă uit la buzunar şi îmi fac de cap.
Iar de crăciunul ăsta, sătul de toate "porcăriile" din frigider, cămară şi afumătoare, m-am regalat cu un tafelşpiţ aşa ca la mama lui. Vedeţi ce culoare de cihlimbar are bulionul în care a fiert şpiţul meu? Ăsta îl beau în loc de ceai fierbinte turnat în cană peste un ou crud presărat cu sare şi piper. Tot moft bavarez, dar gustos şi anti- gripă.
Mâncarea e simpluţă dar tot mă simt dator să vă dau reţeta:
- un muşchi de vacă bătrână- dacă nu are două kilograme măcar, lăsaţi- vă păgubaşi. Şi nu îl fasonaţi, lăsaţi-l cu pieliţe, seu şi tendoane, aşa ca la mama lui.
-  o ceapă tăiată rondele
- un morcov, un pătrunjel, un păstârnac, aşijderea
- buchet de verdeţuri, adică pătrunjel şi ţelină
- o linguriţă vârfuită de boabe de piper, o foaie de dafin, două cuişoare
- o lingură rasă de sare
- patru litri de apă care fierbe până scade la jumătate
Şi fierbeţi la foc moale oala, cam trei ceasuri fără măcar să o atingeţi, apoi lăsaţi carnea în zeama ei, tăind numai cât vă este poftă să înfulecaţi.
Lângă ea hrean ras cu smântână, o gremolata (o lingură de pătrunjel tocat, coaja rasă de la o lămâie, doi căţei de usturoi pisaţi în mojar, sare şi piper) şi cartofi fierţi ca la masa săracului.
Of, la naiba mă duc să îmi mai scot o porţie aşa, ca "să moară dujmanii"... 

12.21.2016

Sângerete fals

Proverbul zice că nevoia îl învaţă pe om, dar vă zic eu vouă că dascăl mai bun într-ale şmecherezurilor de scorneală decât poftele cele nemernice, nu se există.
Şi aşadar fiindu-mi o poftă anormală de specialitatea cea mai specială a iernii, sîngereţii, cârnaţii durdulii cu gust de rai şi constatând că nimeni nu prea îi face, cumpărându-şi românaşii fie porcii gata înjunghiaţi, fie carcase de la market, iară cârnatul acesta plebeu, fără sânge proaspăt stors din beregata porcului nu se poate tocmi, m-am apucat eu şi mi-am improvizat din amintiri nişte sângerete un pic falsificat. A cam fost de muncă şi m-a buzărit şi Nemţoaica de nevastă- mea că îi întorc toată cuina pe dos că murdăresc masa proaspăt lustruită şi vasele cele de frământat dospeli şi cozonaci.
Dar cine să se pună împotriva mea când e vorba de sângereţi. Aşa că suflecat şi îndârjit mi-am isprăvit manopera la ceas de seară şi iaca- tă vă învăţ cum să tocmiţi şi voi aşa minunăţii.

Sângerete fals

Să iei un kilogram şi ceva de ficat de porc crud şi să îl dai prin robotul de bucătărie cu îndârjire până se face o pastă fină şi moale cu aspect de sânge uşor închegat.
Separat pune să fiarbă într-o oală o curea de şorici ca să lase gelatină, o bucată de guşă grasă, slănină de pe spinarea porcului cât o jumătate de coală ministerială, o limbă de porc, un rinichi, şi o bucată zdravănă de capac de pulpă degresată şi dezşoricată. Iar în apa în care clocotesc uşurel cărnurile să pui sare, boabe de piper, dafin şi crenguţă de cimbru.
Şi când sunt toate fierte şi nu prea moi că se pierd în umplutură, le scoţi afară la răcit şi nu mai trebuie decât să le toci mărunt- da - nu - prea, ca să se bucure şi gingia pofticiosului de ceva. Iară cărnurile vin amestecate într-un vălău încăpător cu ficatul blenderit, şi maiaua cârnatului trebuie dreasă cu sare, nucuşoară şi puţin ienibahar pisat. Merge să puni în amestecul ăsta şi o cană rasă de orez pe treisferturi fiert, dar eu anul ăsta l-am lăsat de o parte aşa de îndârjire. În toată tocătura asta adaugă şi două polonice din zeama în care au fiert cărnurile, bate-o bine cu pumnii şi palmele în troc şi nu mai trebuie decât să umpli maţele groase de porc, să le legi la capete şi să le pui mai apoi să fiarbă în zeamă carnurilor, la foc unduit cam un ceas.
Fi atent, cârnaţii să îi scoţi din oală cu un cleşte de lemn ori cu o lingură de plop, să nu se atingă de ei metal, că se strepezesc.
Şi iute cârnaţii să îi arunci într- un lighenaş cu apă cu gheaţă şi numai trei minute să îi laşi acolo.
Acum cârnaţii trebuie să mai stea la zvântat până se strânge pielea maţului pe ei, iar mai apoi ca să le dai un gust mai special să îi ungi cu o cârpă muiată în ulei de măsline.
Nu trebuie barbar strânşi între scândurele ori presaţi în alt fel, să se odihnească ei aşa cum sânt aninaţi măcar trei zile la aer, iar mai apoi pot fi trecuţi opt ceasuri prin fum.
Dar la mine n-o să ţină fraţii mei, o să-i isprăvesc iute- iute, nu fiindcă sunt puţini (ce-i drept) ci fiindcă sunt atât de buni...

12.20.2016

Budincă de turtă dulce

Am lucrat doi ani în Nurenberg la nemţi, învăţând pe brânci bucătăria bavareză şi franţuzească, fiindcă l-am avut maistru într-ale culinăritului pe un elev de-a lui Paul Bocuse.
Chinuială şi suflet cănit, dar am învăţat cât într-o viaţă de om, mai ales că şeful meu era un pătimaş care stătea mai mult în bucătărie decât acasă.
Cu el mă prindea noaptea la plită şi dimeaţa eram tot acolo.
Devenisem barbar şi greu mai stăteai de vorbă cu mine, eram cu trup şi suflet călare pe soteuze şi tigăi. Neamţul, Michael Zwingel, mă luase drept ajutor fiindcă vorbeam franceza iar el tânjea să schimbe palavre în limba lui Bocuse, aşa că noi parleam pe fraţuzeşte în bucătărie iar restul personalului se uita la noi ca la doi tâmpiţi.
Şi chiar eram !!!
Şi cică la Nurenberg s-a inventat din greşeala unui patiser Turta Dulce, Lebkuhen cum îi zic bavarezii, iar cică patiserul cu pricina ar fi fost pedepsit amarnic prin scufundare repetată în râul Pegniţ, închis fiind într-o cuşchiţă de fier. Aşa erau teutonii schingiuitori acu cinci sute de ani.
Şi acolo, cu Michael am învăţat să fac această budincă despre care vă învăţ astăzi.

Budincă de turtă dulce

Să iei o pungă de jumătate de kilogram de turtă dulce, chiar din aceea glazurată cu ciocolată dacă găseşti că e mai savantă şi delicată. Şi feliază turtele cu cuţitul iar mai apoi stropeşte-le cu un ceai negru amestecat cu rom şi un strop de rachiu de cireşe.
Şi cât se va îmuia turta asta, să pui pe bain- marie o soteuză să spargi în ea cinci ouă alegând numai gălbenuşurile, să adaugi cinci linguri de zahăr vaniliat, cinci linguri de smântână groasă din aceea numită Creme Fraiche, mai adaugă esenţă de vanilie şi omogenizează compoziţia pe foc. Când se topeşte zahărul perfec,tu tot adăugând lapte în compoziţie, e vremea să razi coajă de lămâie acolo în soteuză şi să adaugi nişte aşchii de unt, astfel încât crema ta de ouă să devină mătăsoasă.
Din vreme să ai o formă unsă cu unt la îndemână şi acolo să torni crema în care ai încorporat cu grijă turta dulce înmuiată şi umflată.
Iar forma asta să o dai la cuptor la foc iute numai cinci minute, apoi să o scoţi la răcit şi când îi vine vremea răstoarn-o pe o farfurie . Jur împrejur pot să pui tot felul de adausuri, frunze de mentă, ciocolată rasă, fructe de pădure, dar cel mai mult îmi place mie să pun lângă ea felii de banană trase şi ele în ciocolată, ca să fie dezmăţ deplin.
Iar de Crăciun chiar se cuvine să te porţi niţel dezmăţat, nu ? 

12.17.2016

Porcul- doi într-unul

Iarna se cere bine unsă, mai ales când ai oasele bătrâne şi scârţâitoare aşa cum le am eu.
Mai ales domne că umblă pe uliţă tot felul de viruşi, bacterii şi micro- organisme bagaboante, care deabia aşteaptă să te înhaţe şi să te trântească la pat.
Şi apăi dăi cu ampiciline, tetracicline, canamicine şi alte cicline de ţi se pune pe suflet. Nu mai zic că te obligă nevasta să umbli în ciorapi muiaţi în oţet, te freacă cu usturoi pe la subsiori şi te forţează să bei ceaiuri amare din tot felul de buruieni scoase de prin reviste.
Aşa că eu îmi iau măsuri de siguranţă şi îmi fabric întodeauna unsoarea cea de taină, care omoară bolile iernii şi te ţine proaspăt şi vârlav, ca un tinerel. 
Şi fiindcă întodeauna împart cu voi bunătaţile iaca- tă vă învăţ cum să nu ajungeţi la boleşniţă şi vătămătură.

Şmalţ nemţesc

Să iei cinci kile de oase garf, dar fi atent, cumpără-le de la un măcelar nepriceput ori cu vedere scurtă, în aşa fel încât să fi rămas carne mai multă pe os. Şi oasele astea pune- le într-o oală pântecoasă, mai adaugă un sfert de cap de porc bine pârlit, curăţat şi frecat cu sare apoi limpezit în apă rece, toarnă apă cât să se acopere cu două degete deasupra, mai adaugă două linguri rase de sare, o lingură de boabe de piper, două foi de dafin şi lasă oala să fiarbă cam patru ceasuri la foc moale, cu clocot abia susurat. Să nu te pună giala să spumui fiertura, lasă capac pe oală şi nu îţi fă grija ei.
Şi când a fiert oala, fără să o clatini, du-o şi pune-o la rece să stea peste noapte.
Şi o să vezi dimineaţa că deasupra fierturii s-a adunat un strat măcar de două degete de untură albă ca neaua şi cu aromă curată de carne dacă o guşti cu arătătorul înmuiat în ea.
Acum trebuie să aduni pojghiţa de untură cu o lingură şi să fii cu băgare de seamă, grăsimea se desprinde uşor şi supt ea vei găsi o gelatină transparentă, tremurătoare şi împarfumată de la cărnuri.
Şi iată ce să mai faci:
Încălzeşte zeama aceea din nou dar numai cât să fie fluidă, scoate oasele afară, despoaie-le de carne şi mai strecoară şi zeama că mai sunt bucăţi pierdute în ea.
Şi împarte carnea în două, jumătate se va face piftie cu zeama ei pe care o mai scazi şi o mai limpezeşti după cum îţi place, iar jumătatea cealaltă vine dată prin maşina de tocat cu sita fină şi amestecată cu untura culeasă de pe oală. Şi trage grăsimea asta la tigaie ca să evapore tot lichidul care mai adastă în ea, drege- o pe  urmă cu piper, boia, şi usturoi pisat în mojar şi toarn- o fierbinte într-un borcan de sticlă.
E şmerul cel de taină pe care îl ungi pe pâine dimineaţa ori la gustare între mese şi însoţit de un păhărel de rachiu îndulcit să îl mănânci cu castraveţi acri ori alte murături mai fandosite, până simţi că te faci puternic ca un urs.
Iar despre piftie ce să mai zic, adăpostită în frigider în străchini potrivite, te ţine o săptămână şi dau gust meselor de sărbători, mai ales dacă ai pus în ele şi niscaiva ouă fierte, felii de cârnat afumat ori de jambon. Că doar e iarnă şi e păcat să stea porcul aninat în cujba podului iară nu în stomacele cetitorilor.

12.16.2016

Moare cu carne

Cinstit şi lăutăreşte, mi-am pus astăzi să fiarbă o oală cu modesta dar nobila zamă de iarnă a Bănăţanului.
Zama de moare cu carne nu doar că e potrivă cu neaua de afară (cam subţire şi anemică, ehehei ! unde sunt iernile de altădată cu ţurţuri groşi cât druga la streaşini şi nămeţi cât meterezele) dar dă şi senzaţia de bogăţie chit că e sărăntoacă într-un fel şi umilă după moda papistăşească din care se trage pare- se, adusă de coloniştii din Silezia o dată cu altele şi altele rămase veşnice în Banat.
Aşadar mi-am întocmit oala de cuviinţă şi numai ce am înfulecat abia mai răsuflând două blide pântecoase ca burdihanul zmeului cel rău şi nu mă îndur să nu vă îndrum despre cum să vă fierbeţi şi voi zama de căpătâi că cică la noapte se pun minus unsprăce grade afară şi vai de mama noastră că ne poate lua guturaiul în braţe ca pe nimic.

Moare cu carne

Scoţ dîn butoiu cu varză o căpăţînă mare şî bine închegată şî o tai aşa în şaisprăşe ca să fie bucăturili mari şî frumoasă în blid. Şî tot dă acolo să măi scoţ şî trii litri dă zamă limpege pră care să o fierbi o dată şî cînd s-o răşit cîta, să o strecuri prîn tifon pus în patru ca să nu rămînă nimic străin în ea.
Şî acuma puni o oală cu trii litre dă apă la fiert şî în oală puni un păstârnac tăiat în patru, o ţălină feliată, o piparcă iuce, cîcea boabe dă piperi şî carnea, care trebe să fie multă şî bună. Pulpă proaspătă dă porc, costiţă afumată, o fălie dă şonc, o peşie, cîta cotlet cu os şî dacă ai o urece dă porc. Torni dasupra şî moarea strecurată şî cînd dă oala primu ei clocot, puni varza tăiată şî şasă crumpi curăţaţ, lăsaţ întreji ca să rămînă aşa.
Nu puni sare ori alce mirogenii, fiindcă are varza dă toace şî afumătura la fel, laş numa oala să fiarbă molcuţ cu fegeu dasupra trii şeas şî gata.
Cînd dai zama asta la masă, puni prima dată în blid un boţ dă coleaşă vîrtoasă şî torni după aia fiertura cu crumpi întreji, cărnuri şî ştraifuri dă varză.
Doamne poace să ningă afară pînă le streşînă, că nu măi ai habar.

Cam asta ar fi, dacă nu pricepeţi graiul bănăţan, îmi cer iertare, dar până la urmă îi daţi voi de capăt.

12.15.2016

Porcării

Am observat în zilele trecute o foarte mare înghesuială la mine pe blog, cu asupra măsură la postările măcelăreşti despre facerea bunătăţilor de iarnă.
Cârnaţii pastrama, prospăturile şi cărnurile pârpălite în fel şi chip.
Aşadar şi iată, nu sunt singurul păgân care ţine postul mai mult de prefăcătorie şi de înfandoseală.
Şi vă zic jurându- mă pe zăpada proaspătă de afară, căzută parşiveşte în crucea nopţii, că porcul este frate bun cu românul iară păcătoşii de noi ar trebui să îngenunchem şi să ne cerem adâncă iertăciune pentru fratricid.
Dar călcându- mi pe suflet, mărturisesc pocăit, că numai alaltăieri am tăiat un godac la suta şi cincizeci de kile, privegheat de camera de filmat fiindcă am făcut filmarea emisiunii pentru ajunul Revelionului (31 decembrie 2016 ora 12.oo pe TVR3 şi 1 Ianuarie 2017 ora 21.oo pe TVR Timişoara, aşadar o emisiune care ţine doi ani).
Şi am vrut să desluşesc diferenţa de tranşare a porcului pentru saramurare, afumare şi conservare îndelungată, faţă de porcul care se împarte bucătăriceşte pentru gătitul la cratiţă, ceaun, tigaie ori cuptor.
Aşa că am hăcuit o jumătate de porc şi l-am pus pe categorii în frigider ca să fie la îndemână poftelor mele turbate de păgân.
Am scos picioruşele cele gingaşe cu unghii retezate, care împreună cu râtul, o ureche şi ceva pecie cu şoric o să meargă la piftia de crăciun.
Guşa ştie toată lumea, va fi fiartă cu mirodenii, frecată cu boia dulce, zahăr amestecat cu pastă de usturoi ca să fie înainte mergătoare rachiului fiert.
Spata, adică pulpa din faţă, a fost dezosată, umplută cu cârnaţi afumaţi, ardei capia din marinată, belşug de verdeţuri tocate , bine pruftuluită cu mirodenii apelpisite şi stă legată fedeleş în şforicele strânse, făcută ruladă numai bună de pus în cuptor. Ea stă cuminte în congelator bună numai de pus la bătaie când i- o fi rânduit sorocul.
Ceafa porcului, fasonată frumos va fi împărătiţă pe masa de Crăciun, coaptă îndelung în tavă (cam trei ceasuri la foc potrivit) aşa întreagă şi numai unsă cu ulei de porumb amestecat cu sare şi piper, devenind Schweunebratten, specialitate nemţească servită cu cartofi copţi şi sos brun.
Că toate oasele rămase de la tranşare vor merge într-o tavă uriaşă, alături de cepe întregi cu tot cu foi, morcovi, drugi de pătrunjel şi mirodenii, să se coacă până prind culoare de fund de ceaun, apoi vor fierbe îndelung în pântecul unui căzănel devenind acel Dunkelsosse, care îndoit cu rântaş şi niţel vin, o să stea cetluit în sticle pe toată iarna pe uşa frigiderului ca să înobileze fripturile.
Pulpa din spate, fasonată ca pentu afumare o să aibe pe masa de Revelion şoriciul frumos crestat în romburi şi după ce va fi coaptă îndelung în cuptor va fi deliciul suculent al nopţii.
Cotletele sunt numai feliate, cu os, grăsime şi şorici şi pe ele le aşteaptă tigaia ori de câte ori ni se va face poftă.
Iar toate cărnurile stau în frigiderul potrivit la minus 1 grad numai să încremenească până le vine rândul, măruntaiele sunt în pungile din congelator, iar căzăturile de carne din fasonare sunt tocate pentru chifteluţe, pârjoale şi mai cu seamă pentru trufaşele sarmale potcovite, din care Nemţoaica de nevastă- mea fierbe câte o sută o dată.
Doamne, ce de porcării...

12.08.2016

Papricaş de ouă

Numai prag de iarnă, de-abia înfiripată, ţara vinului fiert şi a mâncărurilor săţioase.
Fereşte-mă Doamne de gripă şi guturai, că de restul mă îngrijesc eu.
Şi stând seara la televizor să mai văd ce gătesc belferii pe Food Channel, m-a surprins un indian bătrân, desculţ şi pictat pe frunte cu lut argintiu, care a gătit stând pup un curry de ouă fierte.
Şi fiindcă nu împlinisem deja cele trebuincioase cinei (Nemţoaica de nevastă-mea planificase cârnaţi fripţi cu cartofi şi murături de putină) rapid am oprit fudceanelul şi m-am dus în bucătărie să combin din reţeta indienească ceva asemănător, dar puţin mai neaoş şi compatibil cu pusta cimişană. Aşa că mi-a ieşit un fel de papricaş- făcătură, tare gustos şi care se împacă extraordinar de bine cu mămăliga vârtoasă şi murătura puţin iute. Şi iaca- tă vă dau reţeptul încropit ca să cercaţi şi voi, crezându-mă pe cuvânt că iese ceva atât de bun încât iarna devine rai.

Papricaş de ouă

Să iei şase ouă proaspete şi să le fierbi zece minute în clocot, apoi despieliţate şi încă fierbinţi, să le presuri aşa întregi cum sunt cu sare, piper, boia dulce şi doar un strop de praf de curry de la plic. Şi mestecate bine ca să absoarbă mirodenia, să le laşi să adaste.
Acum, într- un deţ zdravăn de ulei să căleşti o linguriţă de boabe de piper, trei foi de dafin şi o crenguţă de cimbru uscat, apoi să le dai afară cu paleta de bucătărie. Şi în locul lor să pui să se călească un morcov ras fin de tot, trei cepe roşii la fel de mărunţite, o mână bună de ardei kapia marinaţi care au stat în apă rece să îşi mai sloboadă acreala şi stropeşte totul cu un păhăruţ de vin alb, aspru şi cu aromă de mugur (busuioacă de exemplu) Fierbe încropeala asta îndelung, să devină păstoasă, apoi adaugă un sfert de litru de bulion, potriveşte- i gustul din sare şi dacă cinci minute a clocotit, adaugă oauăle fierte întregi, trage ceunaşul de pe foc şi cu capac deasupra lasă-l să năduşească un sfert de ceas.
Numai bine ai vreme să tipăreşti mămăliga aceea, să pritoceşti murăturile şi dacă te mănâncă la gârcălioz, mai frige şi o bucată de cârnat că tare bine se împacă toate între ele.
Ai naibii indieni şi fudceanel, ce m-au pus să inventez. 
Parol !!!

12.05.2016

De Moş Nicolae

Ehehei ! cu Sfântu Nicolae nu-i de joacă, nu poţi fi atât de nemernic şi gros la obraz să îl aştepţi cu bucate de post şi legume strocite, trebuie mâncare unsă din belşug ca să nu te trezeşi că în loc de un ciorap plin cu lucruri scumpe şi finuţe, te procopseşti cu o jordea de bătut la popou.
Aşa că m-am făcut cu băgare de seamă şi am ostenit la plită să îl întâmpin pe Sfânt cu de dulce şi cu de acru.
Că ce-i mai de folos ostenitului de la drum greu şi încărcat de geruri ruseşti, decât zama de obşte a pehlivanului, potroaca sau cum îi zic bănăţenii pe nemţălăieşte, Krautsuppe. Şi am fiert un troc să fie acolo, că nu ştii cine pică pe nepusă masă, iar lângă el o să aşez o stacană de vin fiert, dar nu orice vin, o meremetiseală de vin roşu, nectar de mere şi sirop de zmeură, fierte dimpreună cu cimbrişor, zahăr brun, cuişoare şi scorţişoară.
Dar lasă beutura, ca beutura, să vă dau reţeta mea de krautsuppe, aşa cum o ştiu de când eram copil.
Pun la fiert la foc molcom doi litri de zeamă de varză şi jumătate de litru de zeamă de la castraveţii marinaţi în oţet. Aici sunt toate mirodeniile cele bune în gust, aşa că mai departe numai mimăm că dregem fiertura.
Şi când a dat zeama asta în clocot, doar un minut să bolborosească şi iute de tot o trec printr-o strecurătoare în care am aşezat un ştergar mare de in îndoit în opt, ca să scot tulbureala fierturii şi să îi rămână culoarea ei ca mierea proaspătă.
Acum, pun în altă oală patru litri de apă curată, rece ca să nu se întulburească, adaugă şi zeama strecurată de varză, o linguriţă de boabe de piper şi urmează hărtănită o găină bătrână cu carne bătută, că puiul tânăr numai de fandoseală e. Iar lângă, o bucată de pulpă proaspătă de porc, cam la un kil să fie, un ciolan afumat tăiat în trei cu firizul de măcelar, o aripă de curcan şi o bucată de cârnat afumat ca să dea gust de dezmăţ supei ăsteia. Mai pun laolaltă mărcovi tăiaţi grosolan, pătrunjel rădăcină şi păstârnac, ba şi o ţelină mare numai tăiată în patru, pe care la urmă o scot afară pe un blid şi o mă înfrupt din ea unsă numai cu unt şi pudrată cu piper, ca să mă ţină vârlav şi în putere.
Şi n-ar fi krautsuppe, dacă nu i-am pune kraut, adică varză murată, (nemţii îi zic kraut aşa cum îi zicem noi curechi) care dă gust şi putere zemei. Iar varza să fie din aceea căpăţână de bou, spintecată în şaisprezece şi pusă o dată cu carnea la fiert.
Şi molcom şi pe îndelete să fiarbă abia aburind zama asta, vreme de trei ceasuri, vreme în care tu te poţi degusta cu vinul fiert.
Şi mai la urmă, când vezi tu că s-a făcut carnea moale desfăcându- se în şuviţe, pune o mână de leuştean tocat în oală şi scoate în blidul cel de obşte, pe care mai întâi l-ai frecat cu un ardei iute despicat în două.
Asta-i zama lui Moş Nicolae şi dacă nu i-o plăcea, ducă-se la vecini să mănânce fasole sleită, salată de sfeclă cu usturoi şi posmagi din lada bădiţei Creangă.

12.02.2016

Ziua naţională

Ei, se scurse şi ziua naţională printre degetele iernii...
Eu, tradiţionalist şi flăcău, aşa cum se cuvine am pus de am fiert o fasule cu afumături - cârnaţi otova, jambon ca fraga, costiţă grasă ca să nu îmi treacă zăpada prin bocanci- iar lângă ea, am hăcuit o căpăţână de varză unsă cu ulei de susan şi piperată a usturime ca să simt că mai am bojoci.
Dar ce să vezi, cu toată aplecarea mea de Român închinat şi de adorator al mâncării naţionale, nu m-am putut atinge de fasole decât aşa ostăşeşte, ca să nu zic că am trecut pe lângă troc fără să bat pas de defilare. Nu ştiu de ce nu am simţit îndemnul de a mă înfrupta, parcă am avut o frână ideologică şi până astăzi nu am înţeles ce m-a oprit să mă fasolesc.
De-abia acum îmi dau seama, păi putea modesta mea fasule naţională să stea drepţi lângă trocul cu sarmale pe care l-a proptit Nemţoaica de nevastă-mea pe masa de sărbătoare ?
Durdulii, bulgăroase şi cu strălucire perversă, bulzurile de varză învăluită cu tocătură de carne, orez şi ceapă călită, mi-au luat maul şi năpustindu-mă asupra lor am ghiorţăit opt la prânz şi şase la cină.
Aşadar cum să facă faţă oala cu fasule unei astfel de provocări ordinare ?
Ea zace şi acum în frigider, precum o sprânceană mirată de Ziua Naţională.
Să-i fie de bine !!!

11.28.2016

Zamă de ciuperci

Văzând că toţi prietenii mei ţin post, (mai mult de modă şi de fandoseală) mi-am trosnit şi eu o zupă cinstită de ciuperci, aşa ca să mă înscriu în curentul decembrist.
Ei bine, spre uimirea mea mi-a ieşit aşa de bună încropeala asta de zeamă, încât m-am decis să îi dau locul în cartea de bucate viitoare.
Şi ce să vă mai spun, am înfulecat-o până la ultimul strop, alăturându-i crutoane din pâine de secară puţin usturoiate (iarna mi le fac singur că tot arde plita bobărcii de-an taina) aşa că m-am gândit să vă dau reţeta asta cam neortodoxă şi greu de încadrat în oarece categorie. Moşmondiţi- o voi pe îndelete şi dacă îi găsiţi categoria de inclus şi un nume oarecum mai firoscos, daţi- mi de ştire. Da hai să trecem de filozofăreală şi să purcedem a scrie reţeptul aşa, ostăşeşte şi chivernisit.
Un morcov, un păstârnac, un ditamai praz, toate date pe răzătoare, călite în ulei de măsline, stinse cu un litru de suc de roşii (nu bulion, nu pastă, nu altăceva) îndoit cu un litru de apă. 
Condimentat grijuliu cu un sfert de linguriţă de sare, un sfert de linguriţă de boabe de piper, un praf de oregano uscat, o foaie de dafin şi o lingură rasă de zahăr.
Zece minute de clocot moderat, între timp jumătate de kilogram de ciupercuţe din comerţ tăiate julien, tăvălite prin făină de grâu amestecată cu sare şi piper şi rumenite superficial în ulei de măsline, doar să prindă făina aromă de gluten pârpălit.
Nu mai trebuie decât zdup! cu ciupercuţele în zeamă, mai clocotit un minut şi turnat în castroanele pe fundul cărora punem o mână de crutoane şi pătrunjel verde tocat mărunt.
Şi aveţi grijă, mai respiraţi din când în când...

11.16.2016

Ciorbă de murături

Minus trei grade noaptea aceasta, mi-a înflorit parbrizul Fordului bătrân şi a trebuit să mă screm cu lopăţica zgâriind florile.
Păcătosul de mine...
De unde puiul ăsta de ger? Parcă ne dă Dumnezeu pedepse, una după alta.
Astăzi e zi de piaţă la Buziaş, dar mesele de piatră sunt aproape goale, lumea stă acasă la gura sobei, aducându- şi aminte de cum perpelea soarele şi frunza băgrinului tremura crudă şi înmiresmată.
Aşa că mă închid şi eu în casă înfund soba cu bricheţi de rumeguş (m-am domnit ecologic nu mai ard ţă pliga neaoşă de cer ori fag îmi comand de la Dedeman cărămizile astea de rumeguş care ard de trei ori mai bine, de cinci ori mai puternic şi îmi ţin casa caldă fără să mă ardă la buzunar) şi am să mă apuc să fierb o zeamă de murături cu şonc afumat că să fugă gripa şi guturaiul de la mine.
Şi dacă sunteţi curioşi ce zamă e asta, iaca vă dau reţeta.

Ciorba de murături

Alege din butoiul cu murături mixte mai toate neamurile de legume de acolo:
- morcovi
- felii de ţelină
- gogonele
- castraveţi
- păstăi de fasole
- ardei şi gogoşari
Iar din cămară taie o halcă serioasă de jambon pe care să îl hăcuieşti în cubuleţe mai mărişoare ca să atârne greu în lingură.
Iar jambonul acesta frige-l în ulei dimpreună cu o legătură de pătrunjel, una de ţelină şi două tulpini de praz tocate mărunt, adaugă atunci când carnea prinde rumeneală toate murăturile hăcuite în bucăţi potrivite şi limpezite cu apă rece ca să mai piardă din sărătură, adaugă apă cât să fie cu o palmă mai sus decât toată amestecătura călită şi lasă la foc molcom să fiarbă oala un ceas.
Mai adaugă o mână de cartofi spre sfârşit, tăiaţi şi ei cubuleţe şi împlineşte fiertura să fie toate legumele moi şi înmirezmate.
Mai trebuie să tragi numai oala de pe foc, să o dregi cu leuştean tocat din belşug şi să torni cu polonicul într-un castron pântecos pe care la urmă îl mai poţi drege cu smântână.
Simplu, gustos şi de iarnă.