6.02.2016

Joi- oamenii sunt noi

Strălucitor şi hulpav, focul mi-a înghiţit ultimele lemne din garaj, numai drugi cât mâna de fag şi cer.
Mi-a trebuit potopul acesta de jăratec pentru uun fel de mâncare speţial, cu care să îmi îmbunez joia asta ploioasă.
Adică să mă înoiesc şi să îmi recapăt puterile de care am nevoie mâine, când o să mă duc să mă lupt cu o mulţime de orătănii tăiate la un chef de pomină între prieteni.
Şi m-a sucălit Nemţoaica fiindcă am umplut curtea casei de fum şi de cenuşă, dar cine stă să o asculte ?
Am ars cuptorul până a năduşit crucea ploii şi m-am apucat să coc în el o ciozvârtă de berbecuţ fiindcă a făcut Nemţoaica rânduială în congelator şi a găsit ciozvârta asta tocmai la fundul lăzii ascunsă printre pachetele cu zacuscă congelată.
E veche din octombrie pulpa asta, dar e bunăăă- bună şi are g răsimea încă împarfumată în fibra ei.
Aşa că focul în cinstea ei a fost stârnit şi iaca-tă pulpoane de berbecoi rânduită în tavă:

Am scos oasele cu răbdare, am umplut pulpa cu felii de praz, rozmarin şi boabe de muştar, am dat-o cu un amestec de sare, piper, cimbru, scorţişoară, cuişoare pisate şi o boia extrem de picantă din Thailanda. Are aromă de fum şi gust dulce ca miezul de banană.
Iar în tavă am pus felii de ceapă iute, câteva roşii şi ardei kapia, copţi la buza cuptorului şi strivite doar în pumn, o lingură vârfuită de afine scoase din damijană, două foi de dafin şi o crenguţă de sovârf verde am stropit totul cu vin roşu, puţină apă minerală şi gata. M-a certat nemţoaica precum că i-am cheltuit tot vinul, dar i-am promis că îi aduc o sticlă nouă şi am împăcat-o, plus că şi ea pofteşte la fripturisionul ăsta pe care rar îl fac, fiindcă e migălos şi greu de încropit.
Am împins jarul în fundul cuptorului, tava am plasat-o chiar la gura lui şi timp de patru ceasuri am timp să mă înoiesc cu câteva sticle de bere,  câtă vreme pulpa se coace la foc molcom de lemn tare. Ar mai trebui să coc o pâine pe vatră da mi-e aşa de lene, că mai bine nu.
 O să mănânc pită neagră de la cuptorul din Chevereş şi am să îmi închipui că am copt-o eu.

Niciun comentariu: