12.21.2016

Sângerete fals

Proverbul zice că nevoia îl învaţă pe om, dar vă zic eu vouă că dascăl mai bun într-ale şmecherezurilor de scorneală decât poftele cele nemernice, nu se există.
Şi aşadar fiindu-mi o poftă anormală de specialitatea cea mai specială a iernii, sîngereţii, cârnaţii durdulii cu gust de rai şi constatând că nimeni nu prea îi face, cumpărându-şi românaşii fie porcii gata înjunghiaţi, fie carcase de la market, iară cârnatul acesta plebeu, fără sânge proaspăt stors din beregata porcului nu se poate tocmi, m-am apucat eu şi mi-am improvizat din amintiri nişte sângerete un pic falsificat. A cam fost de muncă şi m-a buzărit şi Nemţoaica de nevastă- mea că îi întorc toată cuina pe dos că murdăresc masa proaspăt lustruită şi vasele cele de frământat dospeli şi cozonaci.
Dar cine să se pună împotriva mea când e vorba de sângereţi. Aşa că suflecat şi îndârjit mi-am isprăvit manopera la ceas de seară şi iaca- tă vă învăţ cum să tocmiţi şi voi aşa minunăţii.

Sângerete fals

Să iei un kilogram şi ceva de ficat de porc crud şi să îl dai prin robotul de bucătărie cu îndârjire până se face o pastă fină şi moale cu aspect de sânge uşor închegat.
Separat pune să fiarbă într-o oală o curea de şorici ca să lase gelatină, o bucată de guşă grasă, slănină de pe spinarea porcului cât o jumătate de coală ministerială, o limbă de porc, un rinichi, şi o bucată zdravănă de capac de pulpă degresată şi dezşoricată. Iar în apa în care clocotesc uşurel cărnurile să pui sare, boabe de piper, dafin şi crenguţă de cimbru.
Şi când sunt toate fierte şi nu prea moi că se pierd în umplutură, le scoţi afară la răcit şi nu mai trebuie decât să le toci mărunt- da - nu - prea, ca să se bucure şi gingia pofticiosului de ceva. Iară cărnurile vin amestecate într-un vălău încăpător cu ficatul blenderit, şi maiaua cârnatului trebuie dreasă cu sare, nucuşoară şi puţin ienibahar pisat. Merge să puni în amestecul ăsta şi o cană rasă de orez pe treisferturi fiert, dar eu anul ăsta l-am lăsat de o parte aşa de îndârjire. În toată tocătura asta adaugă şi două polonice din zeama în care au fiert cărnurile, bate-o bine cu pumnii şi palmele în troc şi nu mai trebuie decât să umpli maţele groase de porc, să le legi la capete şi să le pui mai apoi să fiarbă în zeamă carnurilor, la foc unduit cam un ceas.
Fi atent, cârnaţii să îi scoţi din oală cu un cleşte de lemn ori cu o lingură de plop, să nu se atingă de ei metal, că se strepezesc.
Şi iute cârnaţii să îi arunci într- un lighenaş cu apă cu gheaţă şi numai trei minute să îi laşi acolo.
Acum cârnaţii trebuie să mai stea la zvântat până se strânge pielea maţului pe ei, iar mai apoi ca să le dai un gust mai special să îi ungi cu o cârpă muiată în ulei de măsline.
Nu trebuie barbar strânşi între scândurele ori presaţi în alt fel, să se odihnească ei aşa cum sânt aninaţi măcar trei zile la aer, iar mai apoi pot fi trecuţi opt ceasuri prin fum.
Dar la mine n-o să ţină fraţii mei, o să-i isprăvesc iute- iute, nu fiindcă sunt puţini (ce-i drept) ci fiindcă sunt atât de buni...

Un comentariu:

Cristina Iuliana Pana spunea...

Bunaciuneee! Multumesc pentru reteta! ;) Un an cat mai bun! ;)