7.04.2017

Varză nouă

 Mi s-a închegat prima căpăţână de varză de vară din grădină şi am scos-o dintre suratele ei, de pofta unei mâncăruri simple de paure odihnit, că tare tânjeam după asemenea trufanda.
A fost un an sărac în ploi şi nu prea mi s-a împlinit nici varza de vară nici cea roşie, am numai roşii pârguite, castraveţi borcănaţi, fasole verde şi dovlecei. Nu mai zic de salate, mangold şi verdeţuri. Bune şi astea dar varza, cartofii, guliile cele cu pilea vânătă sunt baza şi saftul gătitului de vară. 
Şi am scos numai cotorul verzei, dulce să îl cronţănesc la întrecere cu nevastă-mea Nemţoaica, apoi am opărit varza întreagă în apă îndoită cu oţet de cel prost de la magazin, boabe de piper, foi de dafin şi numai niţel mărar verde de gust.
Iar mai apoi, varza tăiată în făşii ca tăiţeii laţi, a fost dinstuită în ulei (tot de cel prost de la magazin) doar puţin aromată cu ceapă verde şi chimion şi lăsată să prindă culoarea ruginită a mierii de tei.

Nemţoaica şi-a frământat nişte tăiţei laţi întinşi cu druga şi tăiaţi la cuţit (de fapt i-am tăiat eu că dânsa are unghii de cucuoană) 


 şi i-a amestecat cu varza mai piperându-i din belşug, că aşa îi place ei piperat şi i-a înfulecat cu ardei iute şi puţină smântână deasupra.

Eu mi-am dat pe răzătoare tot din aluatul frământat proaspăt, nişte tărhană, pe care bandit am fiert-o în supă de oase de vită şi am servit-o lângă varza pe care am mai stropit-o cu pastă de ardei capia făcută în casă de mânuţa mea, astă toamnă.
ŞI mărturisesc chit că mă veţi eticheta drept mâncău lăcomos, că am înfulecat trei blide ca cel din poză şi dacă mai aveam mai înfulecam.
Dar n-au intrat zilele în sac, mă rog la Domnul să ne dea ploaie ca să se închege bine varza...

Niciun comentariu: