8.12.2017

Sarmale în post... dar nu de post

Şaptezeci de bucăţi în- numărate, prefirate, gugulite şi mângâiate, să nu le fie de deochi.
E un soi de antrenament pentru praznicul de Sântămărie, când înfiorător şi urieşesc ospăţ mă aşteaptă, aşa că mi-am făcut pofta după care tânjesc încă de la festivalul de la Moldova Veche, când poftind la sarmale, am zis că îmi agonisesc nişte înfoiate din astea de pe la prieteni, că ce casă de Bănăţan nu are sarme pe masă în vichend.
Dar n-a fost să fie, prietenii mei pe care i-am călcat, mănâncă tot lucruri uşoare, brânzăroşiicastraveţiardei, stufaturi reci de legume, dovlecei ţuşpais, salate închipuite a dietă şi drept care n-am avut încotro şi m-am suflecat personal.
Deci un kil jumate de carne fragedă de viţel (avea notenaşul 130 de kile în viu pe cântar) jumătate de kilogram de slănină aspră de porc de pe coapsă, un sfert de kilogram de carne afumată scoasă din canta cu untură. Cini măsuri de orez, jumătate de kilogram de ceapă călită, o vânătă aşijderea şi patru gogoşari durdulii. Ca să tai gustul aspru am adăugat şi un pahar- ochi de bulion proaspăt, iar varza a fost de cea nouă, opărită în apă cu oţet şi vin alb nemernic, aromat cu dafin, boabe de piper şi cimbru.
Oala o să fiarbă începând de acum trei ceasuri sarmalele numai coperite cu apă îndoită iarăşi cu bulion, apoi o să mai stea un ceas la cuptor.
Şi doamne, dacă nu le-oi mânca pre dânsele la botul calului, oftând şi ghigârţăind, să mă fluieraţi a huiduială. 
Nu cu mămăligă, nu cu smântână, doar cu un coltuc negru de franzelă şi cu o stacană rece de bere alături.
Iar Domnul o să zâmbească galeş şi o să-mi ierte lăcomia şi că am călcat peste post. că doar sunt copil de suflet şi cunoscut sus acolo drept nu prea dus la beserică...

Niciun comentariu: