8.04.2017

Somn glazurat

Şi dacă tot mă duc în Ţara peştilor la Moldova Veche, pe malul Dunării, unde are loc Festivalul Ceaunul de Aur 
apăi am de gând să vă ţâţâi poftele cu o reţetă pe care o fac foarte rar fiindcă e pretenţioasă la peşte şi la calitatea lui. 
SOMNUL GLAZURAT
e o delicatesă aparte şi mă omor să îl am pe masă măcar de două ori pe an.
Deci să purcedem:
Trebuie să te dai peste cap să faci rost de un somn musai peste zece kile, ca să te ardă la buzunar şi să îţi subţieze penzia, aşa cum se întâmplă la mine.
Cu cât e somnul mai baban, cu atât e mai bine.
Şi dacă ai hotărât ca din cap coadă şi oarece ciozvârte să faci o ciorbă ca la mama ei, burta să o prefaci în saramură iar din alte bucăţi să închipui o pană rasol, fiartă în ulei cu dafin, să îţi opreşti dinspre partea cozii trei sau patru felii tăiate transversal, groase de trei degete.
Iar feliile astea le înmoi în apă cu sare şi zahăr şi le pârjoleşti pe un grătar supra- încins, numai câte un minut pe o parte şi pe cealălaltă.
Apoi să le laşi la odihnă pe un taler şi tot pe grătar să pui să se pârjolească două cepe cu tot cu foile lor, numai tăiate în două, doi ardei graşi, câteva roşii întregi şi după ce le-ai perpelit întorcându- le mereu cu cleştele, le pui să fiarbă dimpreună după ce le-ai curăţat de cenuşă şi de arsurile grave, într-o oală cu două polonice de zeamă de peşte de la ciorbă.
Ei şi când au clocotit ele de s-au făcut praf, strecori zeama asta prin sita fină, adaugi nişte linguri de sos de soia (mai multe că dau gust bun), piper măcinat, două linguri vârfuite de zahăr brun, un strop de coniac adevărat, nu din cel prefăcut cu chimicale puturoase şi o cană de vin roşu sec. Nu strică să ai şi o lingură de oţet balsamic în sosul ăsta pe care îl mai fierbi niţel adăugând în fiertură şi nişte ciuşcă iute de să îţi iei câmpii.
Şi când sosul scade şi devin mieros, adică mai dens şi mai întunecat la culoare, aşezi rondelele de somn într-o tavă cu puţin unt, torni sosul deasupra şi bagi pescăraia asta în cuptor să se coacă şi să vâlvâie de arome.
Întoarce peştele în tavă, mai stropeşte-l cu lingura şi o să obţii bunătatea asta pe care să o mănânci cu mâna şi cu felii de pită albă.
Offf! 
Îmi lasă gura apă, de-abia aştept să ajung la Dunăre şi dacă n-oi prinde un somn cât mine de mare, să nu îmi spuneţi Uica.
P.S.
Somnul ăsta e deja prins şi mă aşteaptă în răcitor

Niciun comentariu: